Ești tot frumoasă, dar îmi stârnești o oarecare indignare atunci când mă privești direct și vrei să te sărut. Îmi pare rău, dar nu sunt făcut pentru asta. Eu doar îți scriu poezii.

Ce-i drept, parcă ești și mai frumoasă de când m-am convins că nu te vreau. Felul în care părul îngrozitor de negru formează un contrast cu tenul tău ca de zombie, crează o imagine care mă bântuie. Si nu mă bântuie precum un strigoi, ci precum o morgană care îmi ferecă imaginația și mi-o înapoiază treptat. Primesc involuntar, în nopțile fără de somn, tablouri vagi cu chipul tău, pictate de o minte, care, în cel mai inconștient mod, găsește o oarecare fericire în asta. Și tot ești frumoasă, dar eu nu sunt făcut pentru asta. Eu doar îți scriu poezii.