Eu

Nu te-am apreciat pentru ce ești

Ci doar pentru ce sunt eu

Raportat la ceea ce simt pentru tine

Adică un prost.

Te-am apreciat pentru că mă făceai să mă simt prost, 

Fără sâ mă simt prost pentru asta.

Nu te-am iubit,

Dar aș fi iubit iubirea pe care aș fi vrut să ți-o port.

Și am iubit sa îți scriu versuri.

Și am iubit sa cred ca te iubesc,

Dar pe tine,

Aparent,

Nu.

Eu pier(d) 

Te salut, iubito,

Mai suntem iubiți?

Nu declarați, că titlurile pier...

Totuși, ne mai iubim?

Mă mai iubești?

Te mai iubesc?

Amarnice semne de întrebare... 

Și ne-am iubit destul de dulce, 

Nu, iubito?

Cine ne-o fi despărțit?

Timpul? Eu? Tu? Viața?

Sunt elementele astea mai puternice decât noi?

Decât mine absolut! 

Eu pier

La contactul vizual cu tine, 

La aroma viitorului nostru, 

La dorințele noastre în declin... 

Eu pier...

Eu nu mă pot salva nici măcar pe mine... 

Oricum îmi era teama de noi...

Ultima noapte de război

Văd orașul în ceață cum moare,

Iar vălul cel negru ce-l simt pe picioare

Mă-ngheață, mă sugrumă și mă doare.

Te văd pe tine cum pieri pe sub pleoape

Și viața și moartea ce sunt prea aproape

Ne dau viață doar să ne-ngroape.

Am ochii închiși de la atâta tăcere,

Nici nu mai văd luna albă ce piere

În noaptea de lacrimi a patimii mele.

Încerc să te văd prin palme ca orbii

Și când în văzduh n-o să-mi mai cânte nici corbii

O să mă pierd. O să mă pierzi.

Gândaci de bucătărie

Of, orașul ăsta e atât de pustiu

Și l-aș umple doar cu tine.

Frumoaso, noi doi

Suntem precum pizza cu ananas,

Parcă ne stă bine împreună,

Dar nu ne potrivim deloc.

Am avut parte de amar, acru, dulce și sărat,

Dar tot nu am găsit umami...

Și as lăsa-o balta,

Dar dacă universul nu ar fi vrut ananas pe pizza,

Toate astea nu s-ar fi întâmplat.

Greșeli de scriere

Tu ești ciorna pe care mi-am rezolvat probleme

Și am scris urât, 

Dezordonat, 

Cum numai eu mai înțeleg.

Mă impacientez când sunt stresat

Și îmi transpira palmele pe foi

Și mi se preschimbă scrisul

Deja hieroglific

Într-un amalgam indescifrabil. 

Cel mai mare păcat

Este că pe ciornă nu te semnezi, 

Nu lași nicio urmă de tine

Și nimeni nu știe că ai fost acolo, 

Doar tu și ea.

Când am ieșit din sală, 

Mi-au spus că nu pot să te păstrez.

Le-am tot spus că tu 

Ești pagina de care nu pot să trec,

Dar regulile sunt reguli.