vineri, 29 septembrie 2017

Să nu mă uiți


Să nu mă uiți, frumoaso,
Căci te-am iubit nespus
Și am s-o fac de-acum
Până la ultimul apus.
A-nmugurit în mine
Un soi de flori cu spin,
Frumoase cum ești numai tu,
Dar au durut sublim.

Tu ai fost, vei fi și vei rămâne
O primăvară pentru sufletul meu.

marți, 26 septembrie 2017

Melancolie


Pădurea urlă de durere
Când toamna sărută-apăsat
Și-și sprijină palmele grele
Pe codrul vechi și agitat.

Nu e chip de om să-l fi zărit
Prin frunzele ce tandru curg,
Cu raze calde în răsărit
Și vânturi reci de prin amurg.

Pe ramuri goale cântă vântul
Sonete de înmormântare
Și urlă pădurea la gândul
Că a iubit ș-acum o doare. -

Când frunzele se pierd cu firea,
Îmi amintesc de chipul tău,
Dar nu semeni cu fericirea
Ce mi-am dorit-o-atât de rău.


miercuri, 20 septembrie 2017

Arta mea


După ce a tras cu ochiul
la sclipirea ochilor tăi
și a simțit pe buze
gustul buzelor tale,
arta mea plânge
vers după vers.

Eu, tu și cerul



Cerul și-a alungat norii
și moare singur
admirând stelele
cu tandre priviri
ce tind
a disperare.
Eu îmi leg gândurile
de tine
cu fire din razele lunii,
căci tu, frumoaso,
ești pentru mine
noaptea minții.

luni, 18 septembrie 2017

Nemurire


Tu n-ai să mori
Odată cu mine,
Deși-mi curgi prin vene
Și-mi umplii plămânii
De tine.

O să te plimbi
Prin păduri pictate de gânduri
Și vei respira slove,
Când amar
Te voi săruta cu rânduri.

duminică, 17 septembrie 2017

Tu...


Negru demonic mă-nconjoară subit,
Ceața acoperă tot ce există,
Peisajul mort e desenat cu lignit,
Iar tu, iubita mea, ești tot mai tristă...

Curg lacrimi mai negre din sufletul meu,
Le șterg pe a ta albă batistă,
Căci să mă iert pe mine, mi-e tot mai greu,
Iar tu, iubita mea, ești tot mai tristă...


luni, 11 septembrie 2017

De când te știu...


De când te știu, visez adânc
La bolta cerului albastru
Și să adormi pe-umăru-mi stâng
Gustând amor - dulce dezastru.

Pe bezna unui suflet orb
Calc pe-amintiri cu chipul tău,
Mă înec de dor, dar totuși sorb
Din dulce amor ce-mi face rău.

joi, 7 septembrie 2017

Cliché

 
                             Te prind în brațe și dansăm
                             Eternitatea întreagă,
                             Iar inimile de piatră se zbat și încă bat,
                             Urnite de-amândoi.
                             Bolnave de amor se aprind stelele, spunând
                             Elogii...
                             Și se stinge al meu suflet plin de tine,
                             Când îți căuta privirea-n camera goală.


duminică, 3 septembrie 2017

Amurg de ceară


Potop de ceară pe acoperișuri,
Cu sânge cerul se împodobea
Și un băiat ascuns după tufișuri,
Ținea la piept o roză și-o lalea.

Amurgul melancolic era acum viu,
Cum n-a fost în nicio altă seară
Și greu zăreai în orizontul vișiniu
Un soare mort, acoperit de ceară.