Poetul ce n-a iubit vreodată

Și moare în versuri

Cu demonii lui

Ce noapte de noapte

Îi umbla haihui

Prin gânduri

Și vorbe,

Prin rânduri

Prea sobre,

În care se minte

Că pentru cuvinte

Primește ca zestre

Iubiri de poveste.

Eu sunt

Poetul ce n-a iubit vreodată

Decât sa scrie.