Spre cimitir

departe în fum

se desparte un drum

spre cimitir

vai, cum răsună

din cer o furtună

precum un clavir

clapele rupte

și aluzii abrupte

aud amintiri în frânturi

sunt desculț de gânduri

și alerg prin ceață

cu o vagă speranță

spre cimitir. 

Patru linii

Aș cere iarna de soție,

Să mă înghețe pe vecie,

Să-mi rupă mâna care-ți scrie,

Să nu-ți mai scriu vreo poezie.

Scufundări

Ale tale buze rozalii

Le-aș săruta fără-ncetare

Și în privirea ta albastră

M-aș scufunda ca într-o mare. 

Și în regresul ființei mele,

M-aș îneca să stau cu tine, 

Căci de la primul tău sărut

Încă persistă gust de rime.

Tablou din ruine

Te văd atât de frumoasă, copilă,

Cu ale tale buze rozalii,

Ce-mi cer să te iubesc tot mai în taină

Și să te-ador când ele n-or mai fi.

Te văd atât de frumoasă, copilă,

Cu-ai mei ochi sticloși ce te-nconjoară

Și-atâta armonie îmi aduci, 

Că te-aș pune coardă la vioară.

Battle of bastards

Sălbatic, prințesă, noi doi ne-am iubit...

Sex, vișinată și sah, 

Cu Emric Imre, nu Bach. 

Zadarnic, prințesă, ne-am domesticit.

Metafora proastă ce nici n-o-nțelegi:

Viori, zăpezi și stele... 

Vai de strofele mele...

Tu pleci, prințesă, dar de ce nu alergi?

Să te oprești nici nu cauți motive,

Că-i multă lume pe drum

Și tot ce-a rămas acum... 

Pătura și două prezervative...