Chipul ei păgân

Pe deasupra boltei cerești

Privea Freya pământul,

Pe-un lac de stele ca-n povești

Își scufunda ea gândul.

Și mă roagă să iau loc,

Să o privesc d-aproape,

Să adun lemne pentru foc,

Să rămân peste noapte.

Neputincios mă-mpotrivesc,

Căci nu-mi mai sunt stăpân

Și îmi ordonă să privesc

La chipul ei păgân.

Îmi fac curajul să m-opresc,

Dar în zadar mă mint,

Că-n ochii ei mă odihnesc

Și-n bratele ei simt.