Adam

Teribile gânduri petrec omenirea

Ce nu mai visează de mult,

Căci somnul adânc înseamnă pieirea

Jelită prin urletul mut.

S-adune din roade prea puțini s-apleacă

Pe poteca strâmtă a vieții.

Drogați de tămâia cea veche și seacă,

Dormim sub pătura ceții.

Sub gheara destinului blestemăm soarta,

Că nu a fost prea bună cu noi.

Hai, du-te, Adame și iubește-ți consoarta

Din tot sufletul tău de noroi!