Roze

Flori de spin, neiertătoare,

Sunt semnul că încă mai plec

Spre abisul de culoare

În care zeii ne petrec.

Petale de fericire arunci

Și ca de fiecare dată,

Ajungi totuși să distrugi

O minte deja scuturată.

Petale grele de metal

Mi s-așează iar pe piept

Și nu mai știu dacă e real

Sau pur și simplu e perfect.