N-ai să-nțelegi

Și bate-amar la geamul meu

Lumina să mă-nvie

Ș-al meu suspin ce-atârnă greu

Doar blânda lună-l știe.

Iar tu, prințesă, să adormi

În somn de veșnicie, 

C-al meu suspin ce-atârnă greu

Doar slova mea mi-l știe. 

Atât de jalnică îmi pari

Sub pleoapa-mi vișinie, 

Și dezgustat mă simt acum

De tine, poezie.