Al tău paradox

Privat de clipele gândirii,

m-am lăsat purtat

prin oceanul năucitor de vast

al ochilor tăi.

Ti-aș fi spus 

cât ești de frumoasă,

dar m-au lovit valurile.

M-au scufundat, iubito!

Și un desert brutal m-așteaptă

în lipsa alor tale buze,

care,

paradoxal,

sunt copleșitor de dulci.