Pastel

În agonia mea mă sufoc,

Neputincios și fără vlagă

Și parcă plec, dar nu mă întorc...

Un simplu mort pe a lui targă...

Și încerc să mă ridic ușor,

Căci groază-mi e de toți și toate,

Iar totul e înfiorător

Când te trezești la realitate.