Bogomilism

În grădina Domnului rătăceam,

Printre nori de gânduri și întrebări.

Cât de frumos și sincer ne mințeam

Că noaptea nu apare între zări.

Și în toată veselia noastră,

Era prea greu să ne imaginăm

Că-n casa Lui este o fereastră

Pe care noi ieșim dar nu intrăm...

Copii ai Creatorului, naivi...

Zâmbeau chiar și copacii pentru noi!

Nu ne gândeam că suntem adoptivi,

Că Dumnezeu are și un strigoi.

Singurul fiu ceresc e Demonul,

Căci lui îi permite să distrugă

Zâmbetul, iubirea, și chiar timpul...

Și-l are pe Dumnezeu ca slugă.