Circumstanțe

Frumoaso, ți-aș clădi și monumente

De aș avea... măcar trei bolovani, 

Să pot strivi păcatele mărunte

Ce ți le-aș face cu drag în cațiva ani. 

Ți-aș ridica prin dragostea-mi un munte, 

De as avea când, cum sau măcar unde. 

Ți-aș da o inimă de aș avea mai multe,

Dar eu abia am una... și aia se ascunde. 

Ți-aș dărui și verdele din pomi,

Împachetat cu fundă rozalie, 

Ți-aș da tabla de șah cu acești doi pioni

Și o cămașă pentru-a mea nebunie.

De mi-ar ajunge ochii să-ți privesc 

Ți-aș înșira dorințe dobitoace... 

Dar abia mi-ajunge amorul sa iubesc, 

Asa ca îți dau pace...