Singularitate

Oprit-ai timpul, tu, bolnavul!

Nehotarăt… ce vrei să faci?

Cu lacrimi de la Cronos, zeul,

Ştergi amintirea celor dragi.

Cu scânduri mari, ridici barajul

Ce sper-a tine râu-n loc,

Dar uiţi mereu că veşnicia

E creator într-al său joc.

Oh, vino, Cronos, de ne-arată

Că veacul e un paloş greu.

Cu timpul drept ciocan si daltă

Scultează mâna lui de zeu.