Ultima noapte de război
Văd orașul în ceață cum moare,
Iar vălul cel negru ce-l simt pe picioare
Mă-ngheață, mă sugrumă și mă doare.
Te văd pe tine cum pieri pe sub pleoape
Și viața și moartea ce sunt prea aproape
Ne dau viață doar să ne-ngroape.
Am ochii închiși de la atâta tăcere,
Nici nu mai văd luna albă ce piere
În noaptea de lacrimi a patimii mele.
Încerc să te văd prin palme ca orbii
Și când în văzduh n-o să-mi mai cânte nici corbii
O să mă pierd. O să mă pierzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu