Adam
Teribile gânduri petrec omenirea
Ce nu mai visează de mult,
Căci somnul adânc înseamnă pieirea
Jelită prin urletul mut.
S-adune din roade prea puțini s-apleacă
Pe poteca strâmtă a vieții.
Drogați de tămâia cea veche și seacă,
Dormim sub pătura ceții.
Sub gheara destinului blestemăm soarta,
Că nu a fost prea bună cu noi.
Hai, du-te, Adame și iubește-ți consoarta
Din tot sufletul tău de noroi!