Ce-i drept, parcă ești și mai frumoasă de când m-am convins că nu te vreau. Felul în care părul îngrozitor de negru formează un contrast cu tenul tău ca de zombie, crează o imagine care mă bântuie. Si nu mă bântuie precum un strigoi, ci precum o morgană care îmi ferecă imaginația și mi-o înapoiază treptat. Primesc involuntar, în nopțile fără de somn, tablouri vagi cu chipul tău, pictate de o minte, care, în cel mai inconștient mod, găsește o oarecare fericire în asta. Și tot ești frumoasă, dar eu nu sunt făcut pentru asta. Eu doar îți scriu poezii.
duminică, 31 decembrie 2017
vineri, 29 decembrie 2017
duminică, 17 decembrie 2017
joi, 7 decembrie 2017
Somn
E ceață, e moarte, e somn...
Pe strada plumburie
Stagna iarna prea vie,
Iar morții în sicrie... dorm.
E ceață, e moarte, e somn
Și plumbul de pe stradă
Îl plimbă iarna fadă,
Iar morții laolaltă... dorm
Eu, al singurătății domn,
Mă simt de toți departe,
Ca scos din altă carte
Și-aștept ca după moarte... s-adorm.
miercuri, 6 decembrie 2017
O noapte însorită
Eu mi-aș dori să văd soarele până și în timpul nopții, dar fără să strice farmecul ei, fără să o priveze de mister, de întuneric și de insecurități. Vreau o noapte cu soare, în care soarele să nu fie ceva neobișnuit, să nu aibă un loc privilegiat, ci să se integreze atât de bine în context, încât să poată trece neobservat chiar și în serile în care am insomnii.
Soarele să domneasca între stele, dar să fie supus lunii, precum întreaga noapte i se supune și, să nu răpească farmecul ei nicio secunda, ci să îi fie complementar în supremația ei.
Soarele să domneasca între stele, dar să fie supus lunii, precum întreaga noapte i se supune și, să nu răpească farmecul ei nicio secunda, ci să îi fie complementar în supremația ei.
Vreau să plouă...
Afară-i gri și vreau să plouă,
Să urle cerul din toți norii,
Să ardă focu-n șeminee
Și s-ascult trist cântul viorii.
Să te privesc dormind, iubito,
Cu cana mea de vise-n mână,
Iar eu să fug timid spre geamuri
Ca s-aud ploaia cum te-ngână.
Prin stropi s-apuc să-ți văd tot chipul
De la bărbie până-n frunte,
Căci ochii tăi albaștri-s ploaia
Ce-o pierd în picături mărunte.
vineri, 1 decembrie 2017
DRUM ÎNCHIS!
Trotuarul ăsta plin de bălți îmi amintește de tine. E rece, impersonal și distant. Nu ține cont de nevoia cuiva, ci el există și e pentru toată lumea.
Cu riscul de a rămâne neînțeles de cei ce nu te-au văzut, trotuarul merită admirat, stând la departare și privind cum se formează bălți atât de micuțe și firave, atât de crude, încât îmbătrânesc asfaltul. Ploaia îl preschimbă în altul, iar cel nou nu aduce niciun beneficiu. E doar artistic și te uda la șosete.
Dubios e faptul că eu am reușit să mă înec în acele bălți firave. Nici măcar nu sunt sigur că mai vede cineva frumusețea din trotuarul umed, dar pentru mine, iubito, să știi că e ceva aparte. Cu fiecare încercare de a păși pe el, traversându-l, mă orbesc luminile stâlpilor reflectate în picături, iar faptul că e alunecos mă înspăimântă. Mă apucă teama de a nu cădea și să îmi rup vreo mână... sau cine știe, poate îmi fracturez pieptul și-mi sare inima. De ce aș risca să pătez trotuarul de sângele meu?
Altminteri, oare a mai văzut cineva drumul ăsta? Pare pustiu. Dacă l-ar fi observat și restul lumii, în mod cert s-ar fi oprit să-i facă poze. Ba nu, și-ar fi făcut ei poze mergând pe el, distrugând sacralitatea frumuseții lui.
E de neconceput că până și luna se oprește noaptea aici să îl privească. Nici măcar nu îi ajunge o oră. Mereu am văzut-o că stă întreaga noapte, ca și cum l-ar păzi de noi. Presupun că mie mi s-a dat voie să vin aici, să privesc, să cer băltilor să mă înece, iar copacilor să admire felul în care locul ăsta mă îmbată și mă leagă în lanțurile divinității lui.
Știi de ce îmi e cel mai tare frică, iubito? Mi-e frică de noaptea în care ridicându-mă greoi din pat, voi încerca să mă îmbrac cu toată puterea mea, îmi voi lua brățările, lanțul și caietul în grabă și o să alerg spre trotuarul umezit de ploi. Mi-e frică de mine, că am să rup semnul de lemn pe care scrie "DRUM ÎNCHIS!" și îi voi da foc împreună cu brățările, caietul, lanțul și cu tot ce mai însemn eu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)